Copil hiperactiv, sfaturi

Hiperactivitatea la copil este o conditie asociata deficitului de atentie (ADHD – Attention Deficit Hyperactivity Disorder). Asadar, doar pentru ca cel mic are o energie nesecata topaind fara oboseala nu inseamna ca este un copil hiperactiv. Hiperactivitatea autentica se combina in general cu dificultatea de concentrare, de a fi atent, cu acte impulsive.

Hiperactivitatea si deficitul de atentie nu are nici un fel de legatura cu inteligenta copilului – este o conditie ce il impiedica sa acorde atentie si sa se concentreze, de aceea copilului ii va fi dificil sa invete, sa retina si sa tina pasul cu ceilalti copii, mai ales la scoala.

De ce apare hiperactivitatea la copil? Din pacate, nu exista un raspuns – specialistii nu au putut identifica o cauza clara a deficitului de atentie si al hiperactivitatii (desi are legatura cu dezvoltarea si functionarea creierului). Ceea ce se cunoaste este ca este o conditie ce nu poate fi prevenita, ca se manifesta mai des la copiii ce au o ruda cu aceeasi problema si mai des la baieti.

Semnele hiperactivitatii si deficitului de atentie la copil:

Deseori, nu veti realiza ca un copil are ADHD decat in jurul varstei de 5-7 ani – atunci cand sarcinile la gradinita si mai ales la scoala ii provoaca dificultati. Inainte de aceasta, puteti sa nu observati: la urma urmei, orice copil mic este energic, nu sta locului si nu se concentreaza mult timp pe un anumit aspect.

Semnul clar este cand copilului ii este greu sa stea locului fara sa se agite (daca e pus sa stea, va da din picioare, din maini, din degete etc.); la gradinita sau mai ales la scoala, cand el trebuie sa stea in banca sa, poate fi agitat, miscandu-se constant si poate sa se ridice, nefiind capabil sa stea jos linistit. Uneori, este intr-atat de agitat incat se ridica brusc si sare, fuge. Agitatia se poate manifesta si prin vorbit continuu, indiferent daca i se cere sa asculte – copilul poate vorbi in momente nepotrivite si poate zice direct exact ce gandeste, jignind pe altii fara a tine cont, insa nu pentru ca este obraznic.

Hiperactivitatea fiind asociata deficitului de atentie, un alt semn este dificultatea majora de a ramane atent la ceva mai mult timp si de a se concentra pe o anumita sarcina. Copilul parca nici nu va asculta cand ii spuneti ceva, fiind absolut dezinteresat si parca undeva departe. Si oricat de explicit ii cereti ceva, des nu o face – insa nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca uita sau nu a inteles din prima ce ii explicati, neputand sa se concentreze. De aceea, copilul va avea probleme in indeplinirea sarcinilor scolare, neputand sa acorde atentie mult timp lucrului. Uneori, copilul, in special cand nu este distras de zgomote sau de alte persoane, poate totusi sa se concentreze pe ceva (in special pe o activitate ce ii place) – insa se plictiseste si renunta inainte de a termina; el sare de la o activitate la alta, pierzandu-si rapid interesul.

Alte semne ale deficitului de atentie si hiperactivitatii: copilul uita foarte des lucruri – de la cele mai marunte (unde a pus o jucarie) la cele mai importante (ce poveste a auzit sau ce a invatat la scoala). El pare neinteresat de cele mai multe activitati dupa cateva minute – neputand sa isi mentina atentia. Si poate actiona din impuls, fara a se gandi la efectele actului sau (greseste des, poate face lucruri periculoase fara a se fi gandit si uneori, poate fi agresiv fata de altii sau fata de sine). Impulsivitatea ii face dificil sa se impace cu ceilalti – caci nu tine cont de reguli si de maniere, ci actioneaza sau vorbeste din impuls, fara autocontrol. El poate fi agresiv – insa este doar o reactie impulsiva pe care nu a putut sa o controleze si nici un pic de rea intentie (daca, de exemplu, pierde un joc sau un alt copil rade de el)!

Este important, insa, sa retineti ca a diagnostica un copil cu hiperactivitate si deficit de atentie nu este intr-atat de simplu: orice copil, in special inaintea varstei scolare, poate fi cateodata neatent, dezinteresat de activitatile propuse, energic, agitat, uituc! Cand comportamentul copilului este intr-atat de diferit si se manifesta pe o perioada lunga, incat banuiti ca are ADHD, va trebui sa mergeti la medic, care va recomanda un consult de catre un specialist (psihiatru, neurolog). ADHD, in cazul in care este diagnosticata, nu se vindeca – desi odata cu cresterea, se poate ameliora considerabil, iar cu ajutorul unor tratamente, copilul si adultul poate avea o viata absolut normala, de multe ori nu trece complet.